Povestea noastră și-a Andreei!

Povestea noastră și-a Andreei!

Povestea noastră și-a Andreei!

Tudor- flăcău gospodar și Eliza- țărăncuță frumoasă SE CĂSĂTORESC! (cuvinte preluate din invitațiile noastre de la nuntă).

Cu aceste cuvinte și s-a început viața noastră în doi, viața de familie. Deci, după nuntă totul la noi era SUPER BINE (dragoste „cât duce trenul”, clipe fericite, activități multe, planuri peste planuri, mai pe scurt „ne scăldam” noi în fericire și gata) dar totuși ceva lipsea, așa că ne-am gândit noi că tare vrem un bebeluș, și anume băiețel ( – de ce băiețel? – Pentru că soțul tare mult își dorea unul și automat mi-a programat și subconștientul meu că cică tot băiețel mi-aș dori).

S-au început teste peste teste, analize, investigații medicale, tratamente, timp de așteptare, dorințe, speranțe multe până iată… că avem și acele 2 liniuțe magice!!! Când am văzut testul pozitiv nu a fost ca în filme (cu focuri de artificii, cu lacrimi de fericire, luări în brațe și restul) la noi totul a fost simplu, în pofida marei dorințe: ne uitam uimiți la test, apoi ne priveam reciproc, apoi iar la test până tata a hotărât să spună prima frază: – Ap ce, anunțăm buneii?…

Au urmat apoi acele 9 luni de sarcină (39 de săptămâni mai exact) a fost FRUMOS, deși nu chiar tare. Am avut toxicoză foarte și foarte puternică, fiind nevoită ca zilnic să primesc anumite pastile pentru a mă ridica din pat, lucru ce îmi permitea să pot merge la universitate (fiind studentă, anul 5 la Medicină am mers până în ultima zi la facultate) ca într-un final să pot duce sarcina până la capăt. Am avut cel mai bun medic ginecolog care mi-a monitorizat sarcina începând din a 7-a săptămână. Am ajuns noi și la primul examen ECO emoții peste emoții, deși eram sigură că acolo se ascunde un băiețel.

Rândul la ușa medicului era prea mare, așa că soțul din criză de timp a fost nevoie să plece (tipic pentru bărbați, mereu nu au timp). Intru eu acolo și poftim: – felicitări veți avea o fetiță! EU: -poftim? MEDICUL: – veți avea o fetiță! EU: -fetiță???? MEDICUL: -daaa, fetiță!!! (avea expresia aia: ce oare nu înțelegi în cuvântul FETIȚĂ?!). Sun viitorul tătic care și normal nu a rămas el super încântat, pe când eu iradiam de fericire!!!

Încet încet am ajuns noi și în 12 decembrie 2016, când am mers la un examen de rigoare la medicul meu, facem Ecografie și ceva nu era bine la bebe. Repede, internarea, a fost chemat șeful secției, alți specialiști și s-a hotărât că mâine, dimineață (adică pe 13 decembrie) la ora 7.00 mergem în sala de nașteri. Noaptea aia a trecut greu, mă tot gândeam cum arată fetița mea?? Cui îi v-a semăna? Încercam să o pregătesc și pe ea și pe mine, psihologic pentru naștere.

A venit dimineața, ora 7.00… eram într-o sala frumoasă, caldă, bine amenajată, cu mobilier nou și foarte luminoasă. La 7.00 și ceva prin stimularea procesul de naștere, a început adevărata poveste (5 ore de contrații, fără aproape intervale de pauză) iarași consiliu, medici, adunare, una alta… DECIZIE: facem cezariană! NU M-AM SPERIAT DELOC!, doream doar ca totul să se termine mai repede!

La ora 12.00 a apărut pe lume ANDREEA, boț micuț de fată, 3.324 kg, 52 cm, ochi albaștri. Tot ce țin minte e că cineva din personalul medical îmi spune: -Iat-o, ia și o sărută! apoi am adormit la loc! M-am trezit peste vreo 4 ore și am realizat că sunt singură! Repede sun să văd unde este tata și bebelușul meu, era oare totul bine???? Apoi tati mi-a trimis o poză, prima ei poză!!! Andreea prima ei noapte a petrecut-o cu tati!!! Fata tatei, fată….

Peste 24 ore am mers la copilul meu, intru pe ușă și într-un pătuc mic o văd…. îmi era frică de ea, o simțeam și mă simțeam străină (parcă era în burtă și hop-na… iaca ea deja e afară și doarme) nu știam ce să-i fac, cum să o iau în brațe, cum să o pun la sân, cum să am grijă de ea!

Și după prima noapte petrecută împreună am început să o iubesc… să o iubesc așa de tare, încât azi sunt dependentă de EA!!!

Andreea, astăzi la 1 anișor e fetiță model: e deșteaptă foc (ne înțelege perfect și ne ascultă, înțelege când spunem: acolo, nu ai voie!) e foarte responsabilă (dacă a luat ceva în mânuță, atunci are mare grijă, uneori după plimbările de afară venim în casă și găsesc în pumnișor ținând pietricele) e atentă și grijulie (nu bagă în guriță obiectele mărunte) e răbdătoare, doar că e foarte de-neatins! Străinii greu stabilesc cu ea relații.

Azi, EA e deja prințesa noastră de 1 ANIȘOR!

Eu, de 1 an sunt MAMA (nici până acum nu-mi vine a crede)

De 1 an soarele locuiește la noi în casă!!!

CONCLUZIE: Sunt foarte și foarte NOROCOASĂ! Știți de ce?

– Pentru am cel mai bun șot!

– Pentru că sunt mama EI!

-Pentru că am o familie minunată!

-Pentru știu să mă bucur de fiecare zi!!!

LA MULȚI ANI ANDREEA!!!!!!!!!

 

eumamica

Diferite

No description. Please update your profile.

2 Comments

Alina

decembrie 13, 2017 at 5:24 am

Ce frumos ai scris! Aveti o familie minunata! Multi ani fericiti Prințesei voastre!!!!!

    eumamica

    decembrie 17, 2017 at 9:46 pm

    Mulțumesc frumos Alina! Și voua doar sănătate și cât mai multe clipe frumoase

LEAVE COMMENT